Ce este depresia?

Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi pierderea energiei și a interesului în activitățile zilnice și în viață, tristețe, pierderea poftei de mâncare și pierdere în greutate, dificultăți în concentrare, autocritică, sentimente de disperare, dureri fizice, izolarea de ceilalți, iritare, dificultăți în luarea deciziilor și ideație suicidară. Multe persoane depresive sunt simultan și anxioase. Aceste persoane se îngrijorează des, au senzații de vomă sau amețeli, uneori pot avea bufeuri, vedere încețoșată, tahicardie sau transpirații.

Depresia clinică variază între moderat și sever. De exemplu, unele persoane au doar câteva simptome. Altele sufera de depresie severă, având un număr ridicat de simptome frecvente, de durată lungă, neplăcute.

Depresia clinică diferă de procesul de doliu instalat dupa pierderea unei persoane dragi, separare sau divort. Tristețea, sentimentul de gol, niveluri scăzute de energie și pierderea interesului sunt reacții normale în condiții de doliu. De asemenea, furia și anxietatea pot fi o parte normală a procesului de doliu. Depresia clinică diferă de doliul normal, cu toate că și în unele cazuri de depresie poate fi prezent un eveniment de pierdere semnificativă. Pe lânga aceste aspecte, depresia durează mai mult decât procesul de doliu și poate include auto-critica, disperarea și lipsa speranței.

Ar fi absolut neobișnuit ca cineva să spună că nu a fost niciodata deprimat. Fluctuații în starea afectivă sunt fenomene normale, care ne ajută să realizăm că ceva lipsește din viața noastră și ca ar trebui sa schimbăm unele lucruri. Însa depresia clinică este o stare mult mai seveăa decât asemenea modificări în stările afective. Deoarece există mai multe tipuri de depresie, pacienții diagnosticați cu depresie severă ar putea lua în considerare mai multe combinații de intervenție.

Cine devine depresiv?

Depresia nu este un fenomen care li se întâmplă persoanelor „ciudate” sau „nebune”.

Depresia este un fenomen foarte des întâlnit. Împreuna cu anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia), reprezintă tulburările emoționale cele mai frecvente. În fiecare an, un numar impresionant de persoane vor suferi din cauza depresiei majore: 25% dintre femei și 12% dintre bărbați se vor confrunta cu un episod depresiv major în cursul vieții. Șansele recăderii într-un al doilea episod depresiv sunt ridicate.

Motivele pentru diferențele cauzate de gen în prevalența depresiei nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Un motiv plauzibil poate fi faptul că femeile sunt mai predispuse să își recunoască deschis sentimentele de tristețe și auto-critică, în timp ce bărbații poartă o mască sau își ascund depresia în spatele altor probleme, cum ar fi abuzul de alcool și droguri. În plus, femeile sunt educate de la vârste fragede spre a deveni neajutorate și dependente. De asemenea, femeile au la dispozitie mai puține surse de control decât bărbații, iar reusitele lor sunt deseori neluate în seamă.

Care sunt cauzele depresiei?

Nu există un singur factor cauzator al depresiei. Conform abordării noastre, depresia este determinată de mai mulți factori. Acești factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, și cognitivi. În cazul unor persoane, depresia este cauzată de factori din una dintre aceste arii de funcționare, însă poate fi cauzată și de combinarea factorilor din toate aceste domenii. Factorii biochimici pot include predispoziția genetică a familiei dumneavoastră sau, de exemplu, biochimia actuală a creierului dumneavoastră. Conflictele și pierderile din relațiile interpersonale pot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei, al fel și factorii comportamentali (nivele ridicate de distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute). Exemple pentru factori cognitivi sunt diverse stiluri de gândire distorsionate și dezadaptative. În cele ce urmeaza, vă vom prezenta pe scurt factorii cognitivi și comportamentali.

Cum influențează comportamentul depresia?

Lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicați în depresie.

1.Pierderea recompenselor. V-ați confruntat în trecutul apropiat cu pierderi semnificative? – de exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărțire? Un număr impresionant de cercetări a evidențiat faptul că persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie – mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare și adaptare corespunzătoare.

2.Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Sunteți în prezent angajat în mai puține activități recompensatorii decât ați fost în trecut? Depresia este caracterizată de inactivitate și retragere/izolare. De exemplu, multe persoane depresive relatează că își petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii, de exemplu, că se uita la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se

plâng prietenilor. Asemenea persoane își petrec mai puțin timp în activități stimulative și recompensante, cum ar fi interacțiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învățare sau muncă eficientă/productivă.

3.Lipsa autorecompensei. Multe persoane depresive nu se recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori reușesc să își facă complimente sau ezită să cheltuiasca bani pentru propria lor persoană. Multe persoane depresive se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred ca nu ar trebui să își facă niciodată complimente. Asemenea persoane consideră că, dacă și-ar face complimente, ar deveni leneșe și s-ar mulțumi cu mai puțin.

4.Deficite în abilități. Există multe abilități sociale sau de rezolvare de probleme pe care nu le aveți? Persoanele depresive pot avea probleme de asertivitate, în menținerea relațiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de viață, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilități, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale și mai puține oportunități de a efectua comportamente recompensatorii.

5.Cerințe noi. Există în viața dumneavoastră multe cerințe noi pentru care nu vă simțiți pregătit? Faptul ca v-ați mutat într-un oraș nou, un nou loc de muncă, faptul că ați devenit părinte, că ați întrerupt o relație sau încercarea de a vă găsi prieteni pot fi cauza unor niveluri ridicate de distres.

6.A fi într-o situatie în care vă simțiți neajutorat. Depresia se poate datora faptului că ramâneți în anumite situații în care nu puteți controla recompensele și pedepsele. Vă simțiți trist sau obosit, vă pierdeți interesul, vă simțiți disperat, deoarece considerați că orice ați face nu puteți îndrepta situația. Locuri de muncă unde nu aveți satisfacții, legături interpersonale nesatisfăcătoare pot genera astfel de sentimente.

7.A fi într-o situatie de pedeapsă continuă. Aceasta este o situație specială de neajutorare: nu numai ca nu primiți recompense, dar, mai mult, sunteți criticat și respins de către ceilalți. De exemplu, multe persoane depresive pot să petreacă destul de mult timp cu persoane care le critică sau le rănesc în diverse forme. Deși fiecare dintre factorii descriși mai sus vă pot predispune la dezvoltarea depresiei, ele nu cauzează neapărat depresia. Cu toate acestea, există anumite feluri de gândire care pot crește șansa debutului depresiei. În cazul în care vă simțiți singurul vinovat, pentru că nimic nu se schimba în bine și că ar trebui să fiți o persoană perfectă în aproape tot ceea ce faceți, prezentați un risc crescut pentru dezvoltarea depresiei. Aceste interpretari despre stres și pierdere sunt „cognitiile” sau gândurile pe care le aveti despre propria dumneavoastra persoana și despre mediul în care traiti. Terapia cognitivă se focalizează în mod specific pe identificarea, testarea, dezbaterea și modificarea acestor stiluri de gândire excesiv de negative despre viață.

Cum influențează stilul de gândire depresia?

Anumite stiluri de gândire (cogniții) specifice dumneavoastră pot cauza depresia. În cele ce urmează, va prezentăm câteva dintre acestea:

1.Gânduri automate disfuncționale. Acestea sunt gânduri care apar spontan și par a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepții distorsionate și sunt asociate cu emoții/ sentimente negative cum ar fi tristețea, anxietatea, furia și disperarea. Câteva exemple de asemenea gânduri: Citirea gândurilor: „Ceilalți cred că sunt un ratat.” Etichetarea: „Sunt un ratat”, „E un nemernic.” Prezicerea: „Voi fi respins”, „Mă voi face de minune.” Gândirea catastrofică: „E cumplit că sunt respins.”, „Nu suport să îmi fie teamă.” Gândirea dihotomică (tot-sau-nimic): „Nu îmi reușește nimic.”, „Nimic nu îmi face plăcere.”, „Nimic nu mă mai poate ajuta.”  Reducerea importanței acțiunilor pozitive: „Ceea ce am obținut nu este un succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare sa facă acest lucru.”

2.Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credințele pe care le aveți despre ceea ce ar trebui sa faceți. Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele depresive consideră că ar trebui sa trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli: „Ar trebui sa fiu aprobat/acceptat de toata lumea.” „Daca cineva nu mă iubește, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.” „Nu voi putea fi niciodata fericit făcând lucrurile de capul meu.” „Dacă am un eșec, înseamnă că sunt un ratat.” „Trebuie să îmi fac autocritica pentru eșecurile mele.” „Dacă am o problema de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb.” „Nu ar trebui sa fiu depresiv.”

3.Imagine de sine negativă. Persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerându-le, totodată reducând importanța trăsăturilor pozitive pe care le au. Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe și chiar diabolice. În ce constă intervenția cognitiv-comportamentală a depresiei?

Intervenția cognitiv-comportamentală a depresiei este o formă de intervenție structurată, practică și foarte eficientă. Această forma de terapie abordează depresia prin identificarea și disputarea comportamentelor și a stilurilor de gândire, care cauzează și mențin depresia. Acest tip de terapie se axează pe gândurile și comportamentele dumneavoastră actuale. Împreună cu terapeutul, veți examina modul în care anumite acțiuni, lipsa altor acțiuni pot contribui la starea dumneavoastră de bine și de rău. Există anumite acțiuni prin efectuarea cărora vă veți putea simți mai bine. Împreună cu terapeutul dumneavoastră, veți examina și stilurile de gândire negative și nerealiste care vă fac să fiți depresiv. Prin intervenție, veți putea învăța cum să gândiți mai realist și să vă și simțiți bine.

În terapia cognitiv-comportamentală, împreună cu terapeutul, vă veți identifica simptomele și gradul lor de severitate. Veți fi rugat să completați fișe de lucru și scale standardizate prin care se pot evalua științific simptomele dumneavoastră. Aici se pot include Scala de depresie Beck, Scala de simptome  90-Revizuit, Testul de adaptare maritală Lock-Wallace, precum și alte chestionare. În cadrul sedințelor de început, veți fi rugat să vă stabiliți anumite scopuri pe care doriți să le atingeți – de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătățirea stilului de comunicare, reducerea timidității, reducerea lipsei de speranță sau a singurătății. Împreună cu terapeutul dumneavoastră, veți monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la evaluările inițiale cu cele obținute ulterior, pe masură ce vă apropiați de scopurile stabilite.

Cât de eficientă este terapia cognitiv-comportamentală a depresiei?

Numeroase cercetari efectuate la universitati de prestigiu din lume au demonstrat în repetate rânduri ca terapia cognitiv-comportamentala este la fel de eficienta ca și interventia medicamentoasa în tratamentul depresiei majore. În cadrul a 20 de sedinte de terapie individuala, aproximativ 75% dintre pacienti relateaza o reducere semnificativa a simptomelor. Combinarea interventiei cognitiv-comportamentale cu cea medicamentoasa, în cele mai multe studii, arata o crestere a eficientei de pâna la 85%. Chiar mai mult, majoritatea pacientilor care beneficiaza de terapie cognitiv-comportamentala mentin starile emotionale îmbunatatite și la 2 ani dupa terminarea interventiei. În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, speram sa reducem nu doar simptomatologia, dar sa va și învatam cum sa împiedicati pe viitor reinstalarea simptomelor.

Este utila interventia medicamentoasa?

Diverse tipuri de medicamente s-au dovedit a fi eficiente în tratarea depresiei. Printre acestea, se numara: Prozac, Paxil, Zoloft, Effexor, Tofranil, Wellbutrin, Elavil, Nardil, Parnate, Lithiu etc. Tratamentul medicamentos îsi dezvolta efectul în 2-4 saptamâni. Unele medicamente pot avea efecte secundare negative. Unele dintre aceste efecte secundare pot fi temporare și pot sa dispara în timp sau pot fi ameliorate prin administrarea concomitenta cu alte medicamente.

În cazuri de depresie severa, unii pacienti pot dori sa consulte opinia medicului legata de terapia electroconvulsiva (TEC).

Ce trebuie sa faceti dumneavoastra ca pacient?

Interventia cognitiv-comportamentala necesita participarea dumneavoastra activa. În cadrul etapelor initiale, terapeutul v-ar putea ruga sa veniti de doua ori pe saptamâna, pâna când simptomele dumneavoastra se vor ameliora. Veti fi rugat sa completati fise și scale prin care se evalueaza depresia, anxietatea și alte probleme pe care le-ati putea avea și sa cititi materiale specifice legate de depresie și de tratamentul acesteia. În plus, terapeutul va poate sugera mai târziu (sau chiar saptamânal) sa completati fise de lucru și chestionare pentru evaluarea depresiei și a altor probleme care pot deveni aspecte importante abordate în cadrul terapiei. De asemenea, terapeutul va poate da teme de casa care sa va ajute sa schimbati anumite comportamente, stiluri de gândire, relatii și sa mentineti schimbarile. Desi multi pacienti diagnosticati cu depresie sunt neîncrezatori în îmbunatatirea situatiei, exista sanse foarte mari ca și nivelurile de depresie experientiate de dumneavoastra sa scada în urma acestei interventii.

Articol de Dr. LICU Monica