Hepatita este o afecţiune a ficatului, cu caracter inflamator, infecţios şi transmisibil,de natura virala,microbiana sau tocxica,care consta in distrugerea celulelor hepatice. Apare uneori spontan sub formă de epidemii sau chiar de pandemii. Boala este provocată de un virus filtrabil specific (virusul hepatitic), care este introdus în organism pe cale parenterală (prin sânge) sau accidentală.

Exista mai multe tipuri de hepatita, denumita in functie de tipul de virus care o declanseaza : hepatita de tip A (virusul hepatic A), hepatita de tip B (virusul hepatic B), hepatita de tip C (virusul hepatic C), hepatita de tip D (virusul hepatic D), hepatita de tip E (virusul hepatic E), hepatita de tip G (virusul hepatic G). Cele mai raspandite tipuri de hepatita sunt A, B si C.

Indiferent de agentul cauzal, boala se manifestă la început prin simptome nespecifice, uneori febra ușoară, lipsa apetitului, emeză (grețuri, vomitări), scăderea randamentului fizic și psihic, ca și dureri abdominale, urina devine de culoare închisă, fecalele de culoare deschisă și apar forme icterice. Boala produce de regulă în final ciroză, sau cancer de ficat.

Principala cauza a hepatitelor o reprezinta infectia virala – infectie produsa de virusuri. De aceea, acest tip de hepatita se numeste „hepatita virala”.
Denumirea generica corecta a virusului este „HEPATITIC” dar inca se foloseste pe scara larga denumirea de virus „hepatic” si de aceea o vom folosi in continuare.
Virusul hepatic ataca si distruge, intr-o masura mai mica sau mai mare, celulele hepatice ceea ce duce la o functionare defectuasa a ficatului, o insuficienta hepatica

Hepatita A

Se numeste si „boala mainilor murdare„. Se transmite in principal prin contact personal ,prin alimente si apa contaminate.

Virusul hepatic A poate fi gasit in materiile fecale ale unei persoane infectate cu acest virus. Este trasmis prin contactul cu aceste materii fecale infectate si din acestea poate trece cu usurinta in mancare si apa, si prin ingerare, in organismul uman.

Virusul hepatic A are o perioada de incubatie ce variaza intre 15 si 45 de zile  Prima faza, simultana cu debutul acestei afectiuni hepatice, este caracterizata de simptome nespecifice precum oboseala, stare de slabiciune, anorexie, greata, varsaturi, durere abdominala si, mai rar, febra urmata de dureri de cap, eruptii cutanate si diaree. Dupa 1-2 saptamani de la debutul bolii hepatice, se poate instala si icterul.

In cele doua saptamani ce preced aparitia icterului, gradul de contagiune este cel mai ridicat, intrucat concentratia de virusi este maxima (aceasta scade dupa instalarea icterului). Copiii pot raspandi virusul hepatic A perioade mai lungi de timp decat adultii, cei mici fiind contagiosi pana la 10 saptamani dupa debutul clinic al hepatitei A.

Prezenta simptomelor in infectia cu virus hepatic A depinde de varsta pacientilor. In cazul copiilor sub 6 ani, 70% dintre infectii sunt asimptomatice; in mod normal, incterul nu asociaza boala. Acest procent nu se mentine in cazul copiilor de peste 6 ani, in cazul carora infectia de obicei este asociata cu simptome, icterul instalandu-se la peste 70% din pacienti.

In cele mai multe cazuri, simptomele dureaza mai putin de 2 luni, dar exista un procent de 10%-15% dintre persoanele infectate cu virusul hepatic A care a experimentat o boala prelungita si recidivanta, dar care nu a depasit totusi 6 luni.

Virusul devine inactiv la temperaturi mai mari de 85ºC, insa in conditii normale de mediu, virusul hepatic A poate supravietui in afara corpului uman si cateva luni.

Daca cineva a fost infectat cu virusul hepatic A in trecut, nu se mai poate infecta inca o data si nici nu il poate transmite altora. O data ce organismul se vindeca de hepatita A, dezvolta anticorpi care il pot proteja de viitoare infectii cu acelasi virus hepatica.

Infectia cu virusul hepatic A creeza imunitate – dupa ce organismul se vindeca de hepatita A, dezvolta anticorpi care il pot proteja de viitoare infectii cu virusul hepatic A, pentru toata viata.

Exista vaccin anti-hepatita.

Hepatita B

Se transmite  prin. contactul mucoaselor sau tegumentelor lezate ale organismului (rani, ulceratii care usureaza trecerea virusului hepatic si se numesc „solutii de continuitate”) cu fluide infectate – transfuzii de sange, contacte sexuale neprotejate cu persoane infectate,prin schimbul de fluide ale corpului, folosirea in comun cu persoane infectate a seringilor, si alte instrumente contaminate care pot provoca sangerare (forfecute pentru manichiura, briciuri, etc). Hepatita de tip B se poate transmite „pe verticala” – de la mama la fat.prin laptele matern(alaptare)

Virusul hepatic B are o perioada de incubatie cuprinsa intre 45 si 160 de zile . Simptomele apar la 30-180 de zile de la expunerea la virusul hepatic B, dar trebuie spus ca jumatate din persoanele infectate cu acest virus nu vor prezenta nici un semn de infectie

Faza acuta a hepatitei B genereaza un set de simptome, acest fapt insa nu este valabil in cazul infectiei cronice, care, cel mai frecvent, este asimptomatica. Persoanele care sufera de hepatita acuta B pot experimenta simptome “de gripa”, accentuate de greata, anorexie, indispozitie fizica si oboseala, durere in zona ficatului si icter. Simptomele hepatitei acute dureaza, in medie, intre 1-3 luni.

In aceasta perioada, persoana infectata este foarte contagioasa. Virusul nu este foarte rezistent in mediu normal.

In cazul in care organismul poate elimina infectia cu virusul hepatic B, se instaleaza o imunitate, iar persoanele sunt protejate de viitoare infectii cu virusul hepatic B pe o perioada indelungata, uneori pentru toata viata.
Cea mai buna metoda de prevenire a hepatitei B este vaccinarea.

Hepatita poate avea doua forme :

• acuta – infectia care se manifesta clinic dupa 21 de zile, pana la 6 luni dupa      momentul infectarii si dureaza maxim 6 luni
• cronica – infectia care dureaza mai mult de 6 luni

Hepatita C

Hepatita C este o afectiune a ficatului cauzata de un virus de tip ARN ce este transmis in principal prin sange in timpul transuziilor, al utilizarii drogurilor injectate , prin contact sexual neprotejat si de la mama la fat prin alaptat.

Exista 6 tipuri de genotipuri ale virusului hepatic C identificati pana in prezent, cel mai frecvent fiind genotipul 1.

Virusul hepatic C poate cauza atat forma acuta, cat si pe cea cronica a hepatitei. Spre deosebire de virusul hepatic B, virusul C produce afectiune cronica intr-un procent mult mai mare.

Forma acuta a hepatitei C se refera la primele 6 luni de la infectarea cu VHC.  Mai putin de o treime dintre pacientii infectati au simptome nespecifice precum inapetenta, oboseala, durere abdominala, icter si simptome pseudo-gripale, simptome care rareori conduc la o diagnosticare corecta cu hepatita C. Persistenta VHC pe o perioada mai lunga de 6 luni, implica o afectiune hepatica cronica. Ca si faza acuta, faza cronica este de asemenea asimptomatica, boala fiind de cele mai multe ori descoperita accidental.

Dintre persoanele infectate cu virus hepatic C 80% vor dezvolta hepatita cronica. Dintre acestia, daca afectiunea ramane netratata, aproximativ o treime vor dezvolta ciroza hepatica in mai putin de 20 de ani de la infectare, o alta treime vor progresa catre ciroza in aproximativ 30 de ani de la infectarea cu virusul hepatic C, si la o ultima treime progresia spre ciroza este atat de lenta, incat este putin probabil sa dezvolte aceasta afectiune in timpul vietii.

Hepatita D

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita.

Specific acestui virus hepatic D( delta) este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange.

Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3 saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja existenti.

Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat, prin sex neprotejat  si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascutprin alaptare

• homosexuali  (barbati)
• persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D

Hepatita E

Hepatita E este o infectie acuta a ficatului, cauzata de un virus de tip RNA, ce determina simptome similare celor manifestate in infectii cu virusul hepatic A si se raspandeste prin apa si alimente contaminate. Ca si virusul hepatic A, virusul hepatic E nu cauzeaza infectii cronice ale ficatului, insa, in situatii foarte rare, poate conduce la afectiuni hepatice mai grave.

Hepatita E se transmite prin contactul cu materii fecale contaminate (virusul hepatic E fiind gasit de obicei in materiile fecalele umane sau animale). Utilizand mainile murdare ca mijloc de transport, virusul hepatic E ajunge cu usurinta in apa si alimente, si de acolo, prin ingerare, in organismul uman. Transmiterea de la o persoana la alta este mai putin frecventa .

Virusul hepatic E are o perioada de incubatie ce variaza intre 15-60 de zile (in medie – 40 de zile). Momentul in care acest virus este cel mai contagios nu a fost determinat, insa se stie ca virusul hepatic E apare in materiile fecale cu o saptamana inaintea aparitiei afectiunii clinice si persista 7-14 zile dupa aceasta. In aceasta perioada, materiile fecale sunt deosebit de contagioase.

Desi hepatita E nu cronicizeaza niciodata, exista situatii foarte rare cand aceasta afectiune poate cauza insuficienta hepatica pentru ca distruge prea multe celule ale ficatului. Aceasta conditie afecteaza un mic procent din cei infectati (1-2%), insa poate cauza moartea.

Simptomele cauzate de hepatita E sunt similare celor cauzate de infectii cu alti virusi hepatici. Unii pacienti experimenteaza simptome pseudo-gripale, oboseala, durere abdominala, greata, inapetenta, varsaturi, icter si urina inchisa la culoare

Hepatita Alcoolica

Hepatita alcoolica este   determinata de consumul excesiv de alcool si poate lua atat o forma acuta (afectiunea ce apare brusc si se manifesta sever, simptomele evoluand cu repeziciune), cat si o forma cronica (in care afectiunea persista pentru o lunga perioada de timp).

Fiind cauzata de consumul excesiv de alcool, probabilitatea de a dezvolta o asemenea forma de hepatita creste o data cu durata abuzului de alcool, insa mai depinde si de o serie de factori genetici. In mod normal, hepatita alcoolica apare in decurs de decenii de la instalarea abuzului de alcool, insa exista cazuri extreme, cand aceasta poate apare si in primul an de alcoolism.

Simptomele manifestate in hepatita alcoolica sunt mai numeroase decat cele provocate de alte forme de hepatita. Persoanele care sufera de aceasta afectiuni vor manifesta  hepatomegalie, febra, icter, inapetenta, ascita (lichid in cavitatea abdominala), sangerare cutaneo-mucoasa, leucocitoza, icter, edeme, anemie etc. In unele cazuri mai agresive, hepatita alcoolica se poate manifesta si prin varsaturi cu sange, lesinuri, tahicardie.

Consumul excesiv de alcool cauzeaza si malnutritie, ceea ce accentueaza afectiunea hepatica .Mecanismul prin care consumul de alcool cauzeaza malnutritia este simplu: caloriile pe care o persoana le ingereaza din alcool cauzeaza anorexie.

Mortalitatea persoanelor ce sufera de hepatita alcoolica este insignifianta pe termen scurt. Acest lucru se schimba atunci cand oamenii sufera de aceasta afectiune o perioada mai lunga de timp. La pacientii cu afectare severa a ficatului, mortalitatea depaseste 50%. Daca se intrerupe consumul de alcool, pacientii se pot recupera foarte bine, functionarea ficatului imbunataţindu-se vizibil in cateva luni/ani de la intreruperea abuzului.

Hepatita alcoolica – transmitere

Spre deosebire de alte forme de hepatite, hepatita alcoolica nu este virala, prin urmare, nu este contagioasa. Nu poate fi transmisa de la o persoana la alta nici prin sange, nici prin alte mijloace.

Factori de risc care ar trebui cunoscuti

• principalul facotr de risc este abuzul de alcool, care creste considerabil sansele de dezvoltare a unei afectiuni hepatice;
• este dovedit faptul ca femeile manifesta mai frecvent hepatita alcoolica, desi ingereaza cantitati mai mici de alcool decat barbatii, si pe perioade mai  scurte de timp;
• un alt factor de risc este rasa. Hepatita alcoolica este mai frecventa la populatia non-alba decat la cea alba (prevalenta hepatitei alcoolice la barbatii non-albi este de 1.7 ori mai mare decat la cei albi).

Boala ficatului poate da putine simptome la inceputul sau , este descoperita cu ocazia unor analize care se fac pentru alta afectiune. Aceasta evolutie “muta” a bolilor de ficat, face ca efectuarea periodica a unor teste care sa exploreze starea ficatului, sa fie extrem de importante.
Echipa noastra de medici specialisti in medicina interna ,care va pot ajuta, este formata din:

Prof.Dr.Mihai Voiculescu – medic primar medicina interna

Dr.Mariana Mihaila – medic primar medicina interna

 

Profita acum de promotiile noastre pentru diferitele servicii medicale. Intra pe pagiana de promotii.

Pentru mai multe informatii sau programari intrati pe pagina de contact sau contactati-ne la telefoanele afisate.