Ce este anxietatea generalizată?
Cu toții suntem din când în când îngrijorați; ne îngrijorăm pentru lucruri care s-ar putea întâmpla; în alte cazuri, este suficient să fi avut doar un somn mai neliniștit. Dar persoanele cu anxietate generalizată (AG) experimentează simptome fizice care le împiedică să își trăiasca viața în limitele normale. Asemenea simptome includ: stări de neliniște, oboseală, dificultăți de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară și/sau insomnie. În plus, acești indivizi se îngrijorează pentru o serie de evenimente cum ar fi starea de sănătate, probleme financiare, respingere și performanță și își controlează cu dificultate aceste îngrijorări. Multe persoane cu AG consideră că îngrijorarea lor nu mai este „controlabilă”, și din această cauză cred că se vor îmbolnăvi sau vor înnebuni.
Cine are anxietate generalizată?
Aproximativ 7% din populație suferă de AG. Femeile dezvoltă aceasta tulburare cu o probabilitate de două ori mai mare decât bărbații. Această tulburare are o latura cronică, cele mai multe persoane admițând că au fost toată viața lor persoane îngrijorate. Majoritatea persoanelor cu AG prezintă o serie de probleme adiționale, cum ar fi fobii, depresie, sindromul colonului iritabil și probleme de relație. O parte dintre persoanele cu AG spun că evită alte persoane de frica respingerii sau că devin excesiv de dependente de alții tocmai datorită lipsei lor de încredere.
Care sunt cauzele AG ?
Aproximativ 30% dintre cazurile diagnosticate cu AG sunt moștenite. Există anumite trăsături care îi determină pe unii să dezvolte această tulburare, cum ar fi: nivel general de nervozitate, depresie, inabilitatea de a tolera frustrarea și sentimentul de inhibare. De asemenea , persoanele cu AG raportează mai multe evenimente de viață stresante recente (conflicte cu alții , schimbări la locul de muncă, sarcini suplimentare) decât persoanele fără AG. Persoanele cu AG s-ar putea să nu fie la fel de eficiente în rezolvarea problemelor zilnice de viață pe cât ar putea să fie, sau să fie implicate în conflicte în care să aiba niveluri mai scăzute de asertivitate sau să fie mai puțin eficiente decât ar putea să fie.
Cum influențează gândirea anxietatea generalizată?
Persoanele cu AG par să fie îngrijorate datorită faptului că, de cele mai multe ori, li se vor întâmpla lucruri rele. Ele prezic că li se vor întâmpla evenimente „cumplite”, chiar și în cazurile în care aceasta probabilitate este foarte redusă. Ele cred că , deoarece sunt îngrijorate , li se va întâmpla ceva cumplit – adică se folosesc de emoțiile lor că de niște dovezi pentru existența unui posibil pericol. Multe persoane care se îngrijorează constant sunt convinse că îngrijorarea lor excesivă le ajuta să nu fie surprinse de niciun eveniment negativ sau că îngrijorarea le va ajuta să se pregătească și pentru cele mai nefericite rezultate posibile. Dacă sunteți o asemenea persoană , probabil că veți recunoaște că uneori spuneți „Da, dar ce ar fi dacă … ?” Acest „ce ar fi dacă” vă inundă cu o serie de posibile rezolvări negative, pentru care considerați că ar trebui să vă pregatiți. Se pare că șirul lucrurilor pentru care v-ați putea îngrijora nu are sfârșit. De fapt, chiar și în cazurile în care situația se rezolva cu bine, v-ați putea spune „Ei bine, nu există nicio garanție că nenorocirea nu s-ar putea întâmpla pe viitor!”
În plus, îngrijorarea pentru unele lucruri care s-ar putea întâmpla în afara „razei dumneavoastră de acțiune”, vă poate face să gândiți că „veți înnebuni din cauza îngrijorării” sau că „îngrijorarea vă va îmbolnăvi”. Dacă sunteți o persoana cu AG, s-ar putea să fiți blocați într-un conflict creat de contradicția că îngrijorarea dumneavoastră este incontrolabilă și credintț că aceasta îngrijorare v-ar putea proteja.
Cum v-ar putea fi de ajutor terapia cognitiv-comportamentală?
Terapia cognitiv-comportamentală v-ar putea ajuta în identificarea credințelor dumneavoastră legate de costurile și beneficiile îngrijorării și v-ar putea arăta modul în care puteți recunoaște diferențele dintre îngrijorarea productivă și cea neproductivă. Terapeutul vă va ajuta să învățați să îi „dați drumul” îngrijorării sau să o amânați. De asemenea, veți învăța cum să vă depășiți strategiile de evitare a unor activități sau gânduri care vă îngrijorează. Terapeutul poate, de asemenea, folosi intervenții de genul relaxării musculare, biofeedbackului, exerciții de respirație, tehnici de management al timpului și tratarea insomniei în vederea reducerii nivelului general al activării anxioase. Alte tipuri de intervenție pot include disputarea convingerilor dumneavoastră legate de faptul că v-ați putea îmbolnăvi din cauza îngrijorării, evaluarea tendințelor dumneavoastră de a sări la concluzii potrivit cărora vi se vor întâmpla lucruri cumplite și să vă ajute să învățați să diferențiați între anxietate și realitate. Terapeutul vă poate, de asemenea, ajuta să folosiți o fișa self-help („Întrebari pe care să vi le puneți în cazul în care vă îngrijorați”), ceea ce vă va putea ajuta să vă formați o idee mai clară despre îngrijorare. În final, deoarece vă îngrijorati toată ziua, terapeutul vă poate ajuta să vă limitați perioada de timp pe care o petreceți îngrijorându-vă și să identificați diversele teme subiacente îngrijorării.
Cât de eficientă este terapia cognitiv-comportamentală în intervenția anxietății generalizate?
Ținând cont de durata lungă a AG, este deosebit de promițător faptul că noi forme de intervenție se dovedesc a fi eficiente. Unele studii au dovedit faptul că intervenția cognitiv-comportamentală este mai eficientă în intervenția AG decât tratamentul medicamentos. Acest rezultat duce la reducerea folosirii tratamentului medicamentos, iar în unele cazuri, unii pacienți continuă să își îmbunătățească starea și după terminarea intervenției. Aproximativ 50% dintre pacienții cu AG prezintă îmbunătățiri semnificative în funcționare după intervenția cognitiv-comportamentală.
Este util tratamentul medicamentos?
Multi pacienți cu AG beneficiază și de pe urma tratamentului medicamentos, care poate să le reducă nivelul de anxietate și teamă. Rolul tratamentului medicamentos este reducerea rapidă a nivelului anxietății. Tratamentul medicamentos poate fi o parte esențială a intervenției, paralel cu învățarea – în cadrul terapiei – a modului în care puteați să vă rezolvați problemele cât mai eficient.
Ce aveți dumneavoastră de facut ca pacient?
Deoarece ați fost toată viața o persoană care s-a îngrijorat tot timpul, s-ar putea să fiți reticenți și să aveți dubii că v-ar putea ajuta ceva. Este adevărat că starea dumneavoastră nu se va îmbunătăți peste noapte, fapt pentru care va trebui să exersați regulat reducerea îngrijorărilor și a temerilor dumneavoastră. Terapeutul vă va cere să veniți la ședințe săptămânale, să țineți evidența îngrijorărilor dumneavoastră, să efectuați acasă exercițiile de relaxare sau de respirație și să încercați să vă gestionați programul în așa fel încât să nu vă simțiți supraîncărcat. În plus, terapeutul vă va putea ajuta să identificați îngrijorările și să vedeți lucrurile într-o lumină mai realistă. Că să reușiți acest lucru, veți fi rugat să scrieți toate aspectele pentru care vă îngrijorați și să folosiți ca tema de casă tehnici self-help prin care vă veți putea dezbate stilul negativ de gândire. De asemenea, vi s-ar putea cere să exersați rezolvarea eficientă a problemelor și să învățați cum să interacționați mai eficient cu ceilalți.
Articol de Dr. LICU Monica
